Inedit

Sindromul burnout macină din interior, până la epuizare, aproape jumătate din populația Pământului. Este tulburarea care îi pândeşte pe toţi cei care muncesc mult, fără răsplată pe măsură

Medici, piloţi, casieri, jurnalişti, programatori, brokeri – cu toţii sunt predispuşi la sindromul secolului: epuizare emoţională. De fapt, tulburarea îi pândeşte pe toţi cei care muncesc mult, fără răsplată pe măsură.

Lumea medicală este „infectată“. Medicii înşişi sunt atinşi de un flagel dintre cele mai periculoase, cu consecinţe importante pentru ei, dar şi pentru cei pe care-i tratează. Aşa a început să se vorbească, în anii 1970, despre o afecţiune care consumă, încet-încet, toate resursele energetice ale organismului, o ardere pe interior – sindromul burnout. În ’70, psihologul american Herbert Freudenberger a folosit pentru prima oară termenul de sindrom burnout pentru a exprima starea psihică a unor categorii profesionale care, prin definiţie, înseamnă sacrificarea vieţii şi a nevoilor personale în beneficiul celorlalţi.

Se considera, deci, că medicii „ard complet“. Astăzi, „flagelul“ s-a extins, nu mai afectează doar categoriile profesionale care vin în ajutorul celorlalţi. În manifestările sindromului burnout se regăseşte, probabil, peste jumătate din populaţia activă profesional a planetei, estimează specialiştii. Ceea ce-i conferă, fără posibilitate de tăgadă, dimensiunea de fenomen al societăţii moderne.

Nu e oboseală, nici stres
„Condiţiile de trai tot mai dificile din ultimii ani reprezintă o presiune psihică uriaşă“, este de părere medicul psihiatru Alexandru Paziuc de la Spitalul de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc. Mai ales adultul tânăr care vrea să-şi construiască un viitor munceşte până peste puteri, iar răsplata – şi aşa nesatisfăcătoare – vine cu dificultate.

Raport inechitabil: efort-răsplată
„Sindromul burnout nu înseamnă doar oboseală. Oboseala este o stare normală când munceşti mult. Nu înseamnă nici stres. Stresul poate fi benefic, te poate ajuta să te mobilizezi să finalizezi sarcinile la serviciu în timp util. Sindromul burnout este, pur şi simplu, un sentiment de epuizare, un stres emoţional cauzat de un raport inechitabil între cât de mult muncim, cât de eficient şi felul în care suntem răsplătiţi sau apreciaţi pentru asta“, explică medicul psihiatru Alexandru Paziuc.

Cum recunoşti un epuizat emoţional
O aşa-numită stare de epuizare emoţională. Este principalul simptom al sindromului burnout. Omul e scurs de energie, obosit, copleşit şi, pe scurt, are o stare generală proastă. Apoi vine frustrarea – locul de muncă nu-l mai mulţumeşte. Începe să afişeze o atitudine cinică faţă de colegi.

Mic chestionar de om epuizat

Răspundeţi cu „Da“ sau „Nu“ la următoarele întrebări pentru a identifica predispoziţia către sindromul burnout. Dacă răspundeţi cu „Da“ la mai mult de cinci întrebări, vă încadraţi în categoria epuizaţilor profesional.

1. Staţi mult peste program?
2. Adormiţi cu dificultate seara?
3. Problemele de la birou vă „fură“ din timpul liber?
4. Vă treziţi greu dimineaţa?
5. Vă este greu să vă mobilizaţi pentru a pleca la serviciu?
6. Drumul spre serviciu vă deprimă?
7. La serviciu vă găsiţi greu resursele de a vă apuca de muncă?
8. Simţiţi adesea că nu vă puteţi concentra?
9. Sunteţi uşor irascibil în relaţia cu colegii şi chiar cu şefii?
10. Simţiţi că vă neglijaţi sănătatea şi timpul liber în favoarea serviciului?

Sunt 3 dimensiuni ale sindromului burnout

Epuizarea emoțională
Persoana afectată se simte permanent obosită, epuizată, lipsită de energie, simte că activitatea depusă a suprasolicitat-o și a rămas fără resurse.

Detașarea
Persoanele devin în timp pesimiste, cinice, resimt frustrare în legătură cu activitatea lor, atitudinea lor pare indiferentă, detașată, uneori tind să se izoleze sau să fugă de responsabilități.

Scăderea performanței
Scade stima de sine, încrederea în propriile capacități și realizări, subiecții simt că ceea ce fac este neapreciat și nesemnificativ, scade capacitatea de concentrare a atenției, creativitatea și spontaneitatea.

Deși clasificările internaționale ale maladiilor nu includ sindromul burnout în categoria afecțiunilor psihice, acesta este un fenomen recunoscut de experți și foarte răspândit în societatea actuală.

Cauzele sindromului burnout
Putem nota cauze care țin de mediul profesional unde vorbim de:

Suprasolicitare și volum mare de muncă
Presiunea timpului și programul de lucru prelungit
Evenimente cu impact emoțional negativ (de exemplu moartea unui pacient în cazul personalului medical)
Lipsa de apreciere, mediul de lucru ostil și relațiile nesatisfăcătoare cu colegii
Cauze care țin de personalitate:

Perfecționismul și nevoia excesivă de a deține controlul
Așteptarea de recompense imediate, entuziasm și așteptări exagerate la începutul carierei
Stabilitatea emoțională scăzută, capacitatea slabă de adaptare și rezistență la stres
Neîncrederea în sine
Iar când ne referim la cauze care țin de stilul de viață putem vorbi de:

Insuficiența timpului liber
Insuficiența implicării în activități relaxante și în activități sociale
Lipsa suportului social și familial
Nerespectarea timpului necesar de somn