Inedit

Doliu. A murit, fără bocete, cea mai importantă valoare a României

A mai murit cineva. A murit și nu-l bocește nimeni.

Sosit matinal, la mine acasă, dascălul de română, pensionar, îmi aduce trista veste. De la o vreme tot aflu de artiști, scriitori, regizori importanți că au murit. Pe unii îi am încă în telefon și nu le șterg numerele și numele. Cine știe?! Poate revin, poate e o minciună ziaristică. Alaltăieri murise un cântăreț al anilor 70, conform presei. Fiul lui, confirmat de medici, spune că nu a murit. E doar în comă profundă, respiră pe aparate. Acum se pare că nu mai e în comă profundă. Nu mai e deloc.

Cine a mai murit, întreb, de alergi la mine în zori? Clopotele, de ieri, nu mai bat în satul nostru, iar la București doar ce am vorbit cu copiii, nu e o tragedie de acest gen, ci doar tragediile uzuale.

A murit, zice dascălul, Bunul Simț.

Unde locuia, era bătrân?

Peste tot locuia și era tare bătrân.

Dacă locuia peste tot, unde se petrece îngropăciunea?

Nu se mai petrece, fiindcă mortul e mort demult și îngropat deja.

Avea și vreo poreclă, să-l aflu?

Unii îi ziceau Omenie.

Da, cred că l-am întâlnit și eu, dar rar.

Dascălul de română are o față de om plâns. Nu bat clopotele, dar cineva, extrem de important, înțeleg, pe care-l chema Bunul Simț, nu mai e printre noi. Fie-i eternitatea ușoară!

Sursa