Social

Dilema unui medic de la ATI: „În toracele deschis al omului declarat mort, medical, juridic, vedeam inima bătând, rinichiul producând urină, pielea, retina“

Medicul Dorel Săndesc, preşedinte al Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă, care a condus aproape 15 ani Secţie ATI de la Spitalul Judeţean din Timişoara, vorbeşte deschis despre meseria sa.

Dorel Săndesc este unul dintre cei mai cunoscuţi medici din Timişoara. Este preşedinte al Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă şi ani de zile a fost şeful Secţiei de Terapie Intensivă de la Spitalul Judeţean din Timişoara. Cei apropiaţi lui ştiu că, pe lângă medicină, mai are o mare pasiune: literatura. Dorel Săndesc a fost invitatul scriitorului Robert Şerban, la lansarea cărţii „Vorbesc în gând cu voce tare”.

Medicul a povestit la librăria La Două Bufniţe aşa cum rareori o face. Dorel Săndesc a dat din casă, adică de pe „front”. „La ATI e ca pe front. Acolo medicii se luptă cu moartea în fiecare zi. Eu trăiesc pe front. Specialitatea e terapie intensivă, reanimare. Ce înseamnă asta? Cele mai grave cazuri din spital, idiferent de etiologia lor, că sunt neurologice, traumatologice, toxicologice, vin la noi cei între viaţă şi moarte. Cu asta ne ocupăm, la propriu, ne luptăm cu moartea”, a spus Dorel Săndesc.

Revenit de la Bucureşti, unde a ocupat pentru o perioadă destul de scurtă un post de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, medicul Săndesc a renunţat la şefie. A condus Secţia ATI de la Judeţean, din anul 2002. A rămas însă profesor universitar şi medic specialist la ATI. Dorel Săndesc susţine că are o relaţie specială cu “doamna în negru”.

“Percepţia mea despre moarte s-a schimbat radical de când lucrez la reanimare. Atunci când am intrat, ca marea majoritate, percepeam moartea ca un punct final. Ca un eveniment punctual al unui proces numit viaţă. Aşa o şi scriam în certificatul de deces: data, ora, minutul decesului. Apoi, au apărut nişte lucruri care m-au pus pe gânduri. Făceam certificatul de deces unui pacient în moarte cerebrală, apoi îl duceam înapoi în sala de operaţie pentru prelevarea organelor, pentru transplant. În toracele deschis al omului declarat mort, medical, juridic, cu certificatul făcut, vedeam inima bătând, vedeam rinichiul producând urină, pielea, retina…Ce e moartea? Totuşi, omul ăsta e mort! Prima concluzie logică, indubitabilă, este că moartea în accepţiunea noastră, cea declarată de noi, este efectiv o convenţie. Noi nu stabilim diagnosticul de deces atunci când tot organismul a încetat să mai aibă procese echivalente vieţii. Stabilim momentul când ştim că nu e posibil ca acel organism să mai revină ca întreg la ceva”, a povestit Dorel Săndesc.

Citeste continuarea aici!

Copyright © 2017 StirileRNL.ro

To Top
error:
x
Da-ne un like daca ti-a placut articolul!Ai dat deja like? Poti inchide asta apasand X