Povestea mea

De 10 ani amânăm să facem amor

de-10-ani-amanam-sa-facem-amor

   

Mă numesc Mioara Cărmăzan, am 37 de ani și sunt căsătorită, de cincisprezece ani, cu Doru. și, fiindcă am ținut și țin în continuare foarte mult la Doru, cu care m-am măritat din dragoste și am un copil, nu aș fi crezut vreodată că voi ajunge să îl înșel. Ce-i drept, însă, nu am bănuit nici că, după numai cinci ani de căsnicie, focul pasiunii, cândva învăpăiat, va scădea și va ajunge abia să mai pâlpâie. Dar, din păcate, asta avea să se întâmple, iar momentul când a avut loc a coincis cu cel în care l-am cunoscut pe Victor.

Aș putea spune că întâlnirea cu Victor a fost pur întâmplătoare, contrazicându-i astfel pe cei care afirmă că nimic din ceea ce ni se întâmplă în viață nu este întâmplător.

Concret, ne-am cunoscut mai întâi pe internet, după ce am schimbat câteva păreri contradictorii pe forumul unui site cu tematică științifică. Apoi, după ce ne-am contrat vreo două luni în scris, fără însă a depăși limitele bunului-simț, am decis să ne întâlnim pentru a dezbate față-n față problemele tehnologiei 3 D, și am făcut-o. Nu mică ne-a fost însă mirarea constatând că, pe viu, nu ne-am mai împuns reciproc, cum o tot făcuserăm în discuțiile purtate pe site, ci dimpotrivă: am căzut de acord imediat asupra celor mai multe dintre subiectele abordate. și așa a început totul…

Victor este un bărbat înalt, cult și foarte manierat. Când ne-am întâlnit, eu aveam 27 de ani, iar el era de o seamă cu soțul meu, avea 30. Ca și mine, era căsătorit și avea un copil. Părea genul de familist înverșunat, care nici în ruptul capului nu și-ar înșela soția, așadar nu mi-am imaginat nicio clipă că el va trece vreodată peste jurământul matrimonial. Dar, spre marea mea surpriză, avea să treacă. Pentru că, după ce ne-am întâlnit încă de trei ori, schimbul de priviri a devenit atât de intens și de sugestiv, încât Victor și-a luat inima în dinți și, pe neașteptate, m-a sărutat… Peste nici un sfert de ceas, mergeam pentru prima dată împreună într-o cameră de hotel.

Ce s-a întâmplat atunci acolo nu am să uit niciodată. Dorința de contopire era atât de mare, încât efectiv ne-am smuls hainele unul de pe altul chiar din antreul camerei. Ne-am sărutat apoi cu o așa disperare, încât simțeam că Victor mi-a smuls buzele, iar eu i le-am smuls pe ale sale. Ne-am prăvălit în pat și mâinile fiecăruia din noi au explorat corpul celuilalt cu frenezie. Ne-am strâns în brațe până am simțit că ne trosnesc oasele. Ne-am șoptit cuvinte duioase de amor. și… cam asta a fost tot. Căci, deși am petrecut cel puțin trei ceasuri în cameră, în tot acest timp nu am făcut dragoste propriu-zisă.

Ne-am dezmierdat în cele mai felurite moduri posibile și am trăit clipe de extaz, însă… atât.

Desigur că, citind cele de mai sus, vă mirați și vă întrebați poate de ce, dacă am mers într-o cameră de hotel și dacă dorința dintre noi era atât de mare, nu am făcut dragoste. Ei bine, răspunsul este cât se poate de simplu: nu am mers până la capăt fiindcă niciunul din noi nu a vrut s-o facem. Ne-a fost așa de bine și ne-am simțit atât de grozav împreună, încât am găsit propunerea lui Victor mai mult decât interesantă.

Astfel, în focul evenimentelor, atunci când eram înlănțuiți și transpirați de parcă tocmai am fi terminat maratonul, el mi-a șoptit:

— Mioara, nu te supăra, te rog, dar e mai bine să ne limităm la atât! Astfel, știind că plăcerea cea mai mare urmează să vină cândva, nu va interveni monotonia, ci vom avea mereu un vis minunat de trăit.

Cam așa mi-a vorbit Victor în prima noastră escapadă la hotel, și pot spune că spusele sale s-au constituit într-o frumoasă surpriză pentru mine. Pentru că trebuie să recunosc – eu nu mă gândisem la o astfel de încheiere a întâlnirii noastre amoroase, ci credeam că vom face dragoste completă, firească. însă ulterior, odată detensionați amândoi, nu am putut să nu îi dau dreptate.

Gândul că nu mă pătrunsese, că acel gest suprem de iubire abia urmează să aibă loc cândva, într-un moment pe care îl vom alege împreună, era tare incitant. Practic, nici nu mă despărțisem de Victor în acea zi și deja îmi doream să ne întâlnim din nou, ba chiar ardeam de nerăbdare s-o facem…

De la întâlnirea cu pricina au trecut nu mai puțin de 10 ani, timp în care multe s-au întâmplat, atât în viața mea, cât și în cea a lui Victor. Ce e însă cu adevărat interesant și, în opinia mea, impresionant este faptul că, în tot acest timp, niciunul din noi nu și-a dorit să încheie relația adulterină și, eventual, să înceapă o alta. Ba, dimpotrivă, cu fiecare întâlnire, cu fiecare an scurs, ne-am apropiat tot mai mult și am ajuns să ne iubim cu disperare. Din fericire, nici Doru, soțul meu, și nici Anișoara, soția lui Victor, nu au simțit niciodată nimic, nu au avut măcar vreo suspiciune, și astfel am putut să continuăm iubirea noastră secretă mai bine de un deceniu, în vreme ce viața de familie a fiecăruia dintre noi nu a avut de suferit.

Cum vă spuneam de la bun început, povestea mea este foarte rară. și afirm asta acum, din nou, cu toată convingerea, pentru că, vă vine sau nu să credeți, deși m-am furișat cu Victor în camere de hotel de cel puțin două ori pe lună, adică de circa cinci sute de ori în 10 ani, ei bine, nici până în ziua de azi nu am făcut dragoste până la cap, normal, exhaustiv. Ceea ce nu înseamnă însă că, de fiecare dată, întâlnirile amoroase nu s-au soldat cu momente erotice de neuitat, încărcate de vibrații înalte, și cu orgasm la unison. Ba dimpotrivă! Mereu a fost altfel, mereu a fost ceva magic, mereu a existat acea emoție incredibilă provenind din faptul că oricând se putea produce mult așteptatul contact sexual total.

Probabil că aceia dintre cititori care nu cunosc plenitudinea senzațiilor pe care doi parteneri de dragoste le pot percepe chiar și fără ca penetrarea să se producă vor strâmba din nas citind cele de mai sus. Poate unii chiar ne vor considera nebuni pe mine și pe Victor, din moment ce ne-am asumat atâția ani riscul unei relații interzise fără a beneficia însă completamente de satisfacțiile pe care ni le-ar fi putut oferi.

Ei bine, pe toți cei care au rămas șocați de genul cu totul special de relație pe care o am cu amantul meu țin să îi asigur că, în cele din urmă, contopirea noastră completă se va produce. Fiindcă trebuie să recunoaștem, totuși, cu părere de rău, că nu mai suntem chiar tineri, nici eu și nici Victor, iar anii de iubire ne sunt, de acum, numărați. Simt, ba chiar sunt foarte convinsă că ziua în care va avea loc evenimentul amânat, printr-o voință comună de fier, timp de 10 ani, va fi una dintre cele mai frumoase din viața mea.

To Top