Social

Cum era Părintele Arsenie Boca în adolescență. Nepoata lui a povestit totul

Anul acesta s-au împlinit 102 de ani de la nașterea părintelui Arsenie Boca. Părintele Arsenie Boca este considerat un sfânt de toţi cei care l-au cunoscut şi care au vorbit cu el. El a rămas cunoscut pentru predicţiile, dar şi pentru minunile săvârşite în timpul vieţii. Mulți s-au întrebat cum era Părintele Arsenie Boca în adolescență. Psihologul Zoe Dăian, nepoata părintelui Arsenie Boca, a povestit cum era în adolescență Zian, pe numele său de botez, și cum el a avut grijă de ea, pe perioada copilăriei.

   

Zoe Dăian sa a povestit cum Zian i-a influențat viața și cum a avut mare grijă de ea, pentru că părinții ei erau ocupați. Zian a mers să locuiască în casa unchiului său, după ce părinții lui au divorțat, iar mama s-a recăsătorit. ”Tata ținea foarte mult la Zian (n.r. – numele de botez al Părintelui Arsenie Boca). L-a adus la noi în casă când era de vreo opt ani și avea probleme în familie din cauza divorțului părinților lui. Pot spune că tata ținea la Zian mai mult decât la mine. Zian îmi lua apărarea mereu când, mică fiind, făceam ”câte-o nefăcută” și mama, foarte severă cu mine, mă certa.

Mă lua lângă el și-i spunea mamei să plece și să ne lase singuri, iar mama se îmblânzea imediat, deși nu-i era în fire, și scăpam de nuielușă. Țin minte că nu-i plăcea societatea. Părinții mei au cununat foarte mulți tineri, iar când îl chemau și pe el la nuntă, nu voia să se ducă. Îi spunea mamei că rămâne acasă ca să aibă grijă de mine: ”Mărioară, eu nu sunt pentru viața asta. Voi mergeți liniștiți, eu am grijă de Zoe’, îi spunea Zian mamei mele. Avea grijă de mine, m-a învățat să beau laptele care mie mi se părea mereu amar la gust, dar când îmi dădea să beau din cana lui era dulce. Era un băiat chipeș, frumos, semăna cu mama lui, multe fete au încercat să-l rupă de pe calea lui, dar el nu a cedat niciodată”, a povestit Zoe Dăian, potrivit Agerpres.

Cum era Părintele Arsenie Boca în adolescență și cum și-a uimit nepoata

Încă din adolescență, Zian a dat primele semne că destinul lui avea să fie unul special. ”Eu aveam un regim foarte sever când învățam să cânt la pian, iar tata, care știa să cânte la pian și la vioară, îmi aducea partituri dificile. Odată, îi spune lui Zian să cânte și el ceva la pian. ”Eu? Păi eu nu am pus mâna pe pian în viața mea, doar o ascult pe Zoe’, i-a răspuns Zian, dar tata a insistat, eu i-am adus partitura (”Într-o piață persană”, de Albert Ketelbey), o lucrare dificilă, el a urmărit cu degetul câteva portative și a început să cânte. Mama a venit în ușa sufrageriei să vadă cine cântă atât de bine, întrucât știa că eu încă nu o interpretam perfect, și-a făcut cruce când l-a zărit pe Zian și am fost toți consternați de ceea ce am văzut la el. Apoi, tata i-a dat vioara și a cântat și la vioară, la fel. Ne-am dat seama că este ceva nepământean în el. Mă jucam cu el, mă ascundeam și-i spuneam să mă caute sau să fugă după mine. Când avea 19 ani, într-o zi, în grădină, a pictat un tablou, ”Iisus în Grădina Ghetsimani”. Când eu am împlinit 15 ani, am fost la el, la Sâmbăta, și i-am zis: ”Unchiule, ești tare frumos!’. A încremenit, a venit la mine, m-a sărutat pe frunte și a spus: ”Au crescut copiii!’. Dintr-o dată și-a dat seama că aveam altă vârstă. Era deosebit de frumos”, mai povestește Zoe Dăian.


Citeste mai multe AICI!

To Top