Inedit

„Chipesul care sterge lacrimi” – Cel mai nou job disponibil in Japonia

Japonezii nu plang. Nu-si arata niciodata vulnerabilitatile. De aceea exista ikemeso danshi, care in limba noastra s-ar traduce „chipesul care sterge lacrimi”.

   

Pornind de la realitatea ca japonezii nu plang, mai cu seama barbatii, nici acasa, cu atat mai putin la serviciu, si de la premisa ca o repriza de plans face bine oricui, companiile nipone au inceput sa angajeze ikemeso danshi.

Care e treaba acestui angajat? De obicei e vorba despre un barbat tanar, chipes, al carui job e sa stearga lacrimi. Acesta vine la sedinta la care e invitat cu o selectie de filme scurte si triste, dupa care da tonul la plans. In scurt timp, emotiile ii cuprind si pe cei din sala, moment in care foloseste cate un colt uscat de servetel pentru a sterge lacrimile celor din sala.

Potrivit unui reporter BBC care a asistat la un astfel de moment, primul film vizionat la un astfel de workshop a fost cu un tata surdo-mut si fiica sa. Fata e lovita de o boala crunta si e dusa la spital. Insa barbatul nu poate comunica faptul ca e tatal ei, asa ca nu poate trece de receptie. Filmul se termina cu el plangand neconsolat, in timp ce fiica sa moare intr-un salon apropiat.

Al doilea film surprinde moartea unui caine. E momentul in care dintr-un colt al incaperii se aude cum cineva isi retine cu greu sughiturile de plans si isi trage nasul. Zgomotele devin tot mai multe, iar in 15 minute jumatate dintre cei care privesc monitorul plang deja in toata regula.

Cu pasi deloc grabiti, abia auziti, barbatul chipes, cu un chip ce sugereaza intelegere si empatie, sterge lacrimile celor care n-au avut incotro si si-au aratat emotiile.

„Cand am inceput aceste workshop-uri, au fost niste momente ciudate”, explica barbatul chipes cu batista, Ryusei. Arata ca un model, are circa 40 de ani si isi ia rolul foarte in serios.

„La inceput nu puteam sa plang usor”

„Nu ma antrenasem indeajuns si nu puteam plange usor, ceea ce inseamna ca nici audienta nu putea sa planga. Dar e mai bine acum, pot sa plang si altii ma urmeaza”, mai spune el.

Jobul sau se numeste ikemeso danshi, iar workshop-urile sale au un singur tel: sa faca lumea sa planga. „Japonezii nu sunt obisnuiti sa planga in fata altor oameni. Insa indata ce plangi in fata altora, intreg mediul se schimba, mai ales in afaceri”, explica barbatul aflat in spatele acestei afaceri, Hiroki Terai.

Cei care privesc selectia de filme sunt, de cele mai multe ori, surprinsi de propriile emotii. Nu se asteapta sa lacrimeze, dar ajung sa o faca.

Ideea e ca vulnerabilitatea sa fie aratata. Cand altii o vad, relatiile se schimba si oamenii lucreaza mai bine impreuna, ca o echipa, mai spune acesta. De aceea e un „tratament” agreat de companii.

Acestea il pot alege pe „chipes” dintr-un intreg grup. Iar acesta e un om ca oricare altul. Poate fi dentist, gimnast, director de companie funerara sau orice altceva.

Ryusei, cel care a sters oamenilor lacrimile in timpul workshop-ului la care a asistat reporterul BBC, e un pic mai varstnic decat restul la cei 40 de ani ai sai.

Hiroki Terai, cel care a pus bazele afacerii, e decis sa schimbe societatea nipona. E el insusi interesat de emotii. Potrivit acestuia, totul a inceput cand avea 16 ani. Nu avea prieteni si-si manca pranzul intr-o cabina de toaleta, singur. „Atunci am inceput sa inteleg si sa aflu mai multe despre emotii – la exterior zambesc, dar nu asa se simt de cele mai multe ori”, povesteste el.

La inceput, Hiroki Terai organiza petreceri de divort, in care momentul culminant era strivirea verighetei cu un ciocan. A pus bazele afacerii unde invitatul principal e „chipesul” cu batista in 2013.

A organizat mai multe workshop-uri in Tokio, deschise oricui. „Oamenii veneau si plangeau impreuna. Spuneau ca se simt foarte bine dupa aceea”, explica el. „Singura problema era felul in care erau perceputi barbatii care plangeau”, mai spune el. Iar aceasta perceptie este, usor-usor, schimbata.

De ce barbatii inarmati cu batiste trebuie sa fie chipesi? „Nu stiu”, raspunde fondatorul afacerii. „Pentru ca trebuie sa fie altfel decat in viata de zi cu zi”, adauga el.

To Top