Interne

CCR: Instanta va decide daca un imobil poate fi dat in plata sau daca se adapteaza contractul de credit

s604x0_disappointed_man_holding_his_head_his_hands_bedroom_66008870

Curtea Constitutionala explica decizia pe care a dat-o marti in privinta Legii darii in plata, precizand ca instanta este cea care decide fie adaptarea contractului, fie incetarea sa in forma pe care o hotaraste si care poate merge pana la preluarea de catre creditor a imobilului adus garantie cu stingerea tuturor accesoriilor.

   

CCR subliniaza ca accesul partilor din contractele respective la o instanta judecatoreasca ”este absolut necesar”, avand in vedere ca judecatorul trebuie sa verifice ca institutia darii in plata sa nu fie un instrument discretionar pus la dispozitia doar a unei parti.

Avand in vedere interesul publicului privind clarificarea unor aspecte legate de solutia pronuntata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.623 din 25 octombrie 2016 cu privire la exceptiile de neconstitutionalitate ale unor dispozitii din Legea nr.77/2016 privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite, Curtea Constitutionala face precizari, intr-un comunicat de presa.

Astfel, Curtea Constitutionala aminteste ca a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art.11 teza intai raportate la art.3 teza a doua, art.4, art.7 si art.8 din Legea nr.77/2016 sunt constitutionale numai in masura in care instanta judecatoreasca verifica conditiile referitoare la existenta impreviziunii.

”Asadar, instantele judecatoresti in fata carora au fost introduse actiuni in baza Legii nr.77/2016 vor fi obligate sa verifice conditiile referitoare la existenta impreviziunii si sa o aplice”, precizeaza Curtea Constitutionale.

Avand in vedere ca acele contracte de credit din dosarele analizate de Curtea Constitutionala au fost incheiate sub regimul Codului civil din 1864 (vechiul Cod civil), iar Curtea a constatat ca acele contracte in curs de derulare mentionate de art.11 din Legea nr.77/2016 se refera si la contractele incheiate inainte de intrarea in vigoare, in 2011, a Legii nr.287/2009 (noul Cod civil), instantele judecatoresti vor face aplicarea impreviziunii astfel cum aceasta a fost configurata sub regimul Codului civil din 1864 si cu precizarile aduse de Curtea Constitutionala in considerentele deciziei ce va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

”In esenta, impreviziunea intervine cand in executarea contractului a intervenit un eveniment exceptional ce nu putea fi prevazut in mod rezonabil de parti la data incheierii contractului, ceea ce face excesiv de oneroasa executarea obligatiei debitorului. Verificarea acestor conditii revine, in fiecare caz, instantei judecatoresti care, in conditiile legii, este independenta in aprecierea sa, ea pronuntand fie adaptarea contractului, fie incetarea sa in forma pe care o decide si care poate merge pana la preluarea de catre creditor a imobilului adus garantie cu stingerea tuturor accesoriilor”, explica CCR.

In examinarea constitutionalitatii prevederilor art.11 teza intai raportate la art.3 teza a doua, art.4, art.7 si art.8 din Legea nr.77/2016, Curtea a avut in vedere necesitatea respectarii prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5) in componenta sa privind claritatea legii, precum si cele ale art.21 privind accesul liber la justitie.

”Accesul partilor din contractele respective la o instanta judecatoreasca este absolut necesar avand in vedere ca judecatorul trebuie sa verifice ca institutia darii in plata sa nu fie un instrument discretionar pus la dispozitia doar a unei parti!”, subliniaza Curtea Constitutionala.

De asemenea, Curtea mai precizeaza ca declararea ca neconstitutionala a sintagmei „precum si din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea nr.77/2016 a avut in vedere, in esenta, faptul ca obiectul contractelor de credit il reprezinta sume de bani, si nu bunuri imobile.

Solutia adoptata de Curtea Constitutionala este circumscrisa obiectului sesizarilor care privesc contracte de credit incheiate inainte de data intrarii in vigoare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil (2011), respectiv in perioada 2007-2009.

De aceea, instanta de contencios constitutional a respins, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.11 teza intai raportate la dispozitiile art.3 teza intai, precum si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.11 teza a doua din Legea nr.77/2016 privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite. Art.3 teza intai se refera la prevederile Legii nr.287/2009 privind Codul civil care nu putea fi aplicabila, de la bun inceput, acestor contracte, iar cea de-a doua ipoteza se refera la contracte incheiate dupa intrarea in vigoare a Legii nr.77/2016 (ipoteza in care nu ne regasim). Cu alte cuvinte, aceste ipoteze nu au legatura cu solutionarea cauzelor, conditie impusa de art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Curtea reaminteste prevederile art.147 alin.(4) din Constitutia Romaniei, potrivit carora „Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.” Asadar, forma finala a motivarii Curtii se va regasi in decizia publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, comunicatul de presa neconstituind un act jurisdictional al Curtii Constitutionale.

To Top
error: