Diverse

Bătrânul a murit în azil, ce au găsit asistentele medicale în dulapul lui le-a schimbat viața

azil

Sute de bătrâni își așteaptă moartea în aziluri, iată un caz extrem de special!

   

Acești bătrâni așteaptă doar puțină atenție, măcar o vizită pe lună, de la cei dragi. În ziua în care acest bărbat a murit, asistentele au găsit printre lucrurile lor ceva care le-a făcut să plângă.

Pe o foaie erau scrise cuvintele:

,,Ce vezi tu, asistento? Ce vezi?
Ce crezi, când te uiți la mine?
Un bătrân prostuț, capricios…
Cu o viață neînțeleasă, cu privirea absentă?
Care consumă degeaba mâncarea, când tu strigi „Străduiește-te!”
Crezând că el nu observă ce faci tu.
Care mereu își pierde ciorapii și pantofii?
Care nu insistă…
Permițându-ți să faci cu el ce vrei tu?

Care nu are cu ce-și umple ziua, decât cu baia și mâncarea?
Așa crezi tu? Acestea vezi tu?
Deschide ochii, asistento. Tu nu mă vezi.
Îți voi spune cine sunt eu, chiar și stând aici tăcut
Supunându-mă regimului vostru, mâncând doar ce vreți voi.
Iată cum sunt un băiețel de 10 ani locuind cu tata și mama, cu frații și surorile mele.
Ne iubim unii pe alții.
Iată-mă-s un tânăr de 16 ani, cu picioarele înaripate,
Visând să-mi întâlnesc în curând dragostea vieții mele.
Iată-mă-s mire, care are 20 de ani și căruia îi saltă inima,
Ținând minte jurămintele, pe care a promis să le îndeplinească.
Iar acum am 26 de ani și am un copil.
Copilul meu, care are nevoie de îndrumarea, protecția mea și de o casă.
Iată că am împlinit și 30 de ani! Micuțul meu a crescut repede,
Suntem uniți prin legături indestructibile.

(…)
Mă uit spre viitor și mă cutremur îngrozit.
Acum trăiesc de dragul copiilor și nepoților mei.
Și mă gândesc la anii… la dragostea, pe care am avut-o.
Acum sunt bătrân… Și viața este un lcuru crud.
Bătându-și joc, ea obligă bătrâneșea să arate nostim.
Corpul se ramolește și se descompune, măreția și puterea mă părăsesc.
Acolo, unde cândva era inima, acum este o piatră.
Însă în acest ambalaj ramolit încă mai trăiește un om tânăr,
Iar și iar inima mea pulsează, bate.
Țin minte toată fericirea și toată durerea mea.
Eu iubesc și trăiesc! În această viață ca înainte.

Mă gândesc la anii, care au fost atât de puțini. Au trecut atât de repede.
Și voi fi de acord cu faptul că nimic nu e veșnic.
Așa că deschideți ochii, oameni. Deschideți-i și priviți.
Eu nu sunt un bătrân capricios! Uitați-vă mai atent, observați-mă pe MINE!”

To Top