Am reușit să îmblânzesc o șefă de coșmar

Puțini sunt cei care ar fie rezistat fie și trei zile în mediul în care am fost eu obligată să-mi practic meseria. Eu n-am avut încotro, așa că a trebuit să suport o dictatoare nebună. Din fericire, într-un final am avut norocul să-i descopăr punctul sensibil.

Când am aflat că am fost aleasă pentru postul de inginer proiectant la una dintre cele mai mari firme din partea de vest a țării, am fost în al nouălea cer. Ce îmi puteam dori mai mult ca tânără ingineră? Mi s-a oferit chiar și un autoturism pe care îl puteam folosi în timpul liber și în concediu.

în prima zi de serviciu, am cunoscut-o pe doamna Ana, șefa mea. Eram bucuroasă și credeam că ne vom înțelege bine. Mă așteptam ca o femeie să fie înțelegătoare, să empatizeze cu alte femei și să formeze o echipă unită.

Pentru început, am primit un proiect destul de scurt de care să mă ocup. Am avut o mică nelămurire și am rugat-o pe doamna Ana să mă ajute. Ea mi-a răspuns, țâfnoasă:

— Dar ce te-au învățat, dragă, la facultate? Ai mâncat banii părinților atâția ani și nu știi să rezolvi o problemă banală?

M-am simțit foarte prost. Credeam că așa era normal să mi se răspundă, pentru că nu mai avusesem alți șefi până atunci. îmi era rușine cu mine. M-am dus la baie și am început să plâng. Doamna Ana a venit după mine:

— Măi fetițo, crezi că noi te plătim ca să stai aici și să dai apă la șoareci? Ori te întorci la lucru, ori te concediez!

După ce a rostit amenințarea, a umplut un pahar cu apă și mi l-a aruncat în față.

— Hai, șterge-te și treci la treabă! mi-a ordonat.

M-am executat imediat. Mi-era teamă că aș fi putut pierde acel serviciu. Locuiam cu chirie, aveam facturi de plătit și trebuia să îmi ajut și tatăl, care se afla în spital. Când m-am așezat la birou, am văzut că tot ce lucrasem până atunci fusese șters.

— Doamna Ana, proiectul meu a dis-părut! Tot ce am lucrat până acum s-a șters!

— Fetițo, văd că nu ești capabilă de ni-mic! Nu înțeleg ce cauți aici! Cum te-ai angajat? Ia zi-mi, te-ai culcat cu Vali? a spus, ridicând degetul acuzator spre mine.

Vali e patronul firmei de construcții. îl văzusem o singură dată, la interviul final. Nici prin cap nu îmi trecuse că cineva mi-ar fi putut aduce asemenea acuzații. La auzul acelor cuvinte, nu am mai rezistat și am început să țip la ea, cu riscul de a fi dată afară:

— Doamnă, eu am venit aici ca inginer. Am aceeași diplomă pe care o aveți și dumneavoastră. Faptul că aveți câțiva ani în plus și experiență nu vă dă dreptul să mă umiliți!

— Eu te umilesc? Dar faptul că tu nu știi nimic și mă întrebi pe mine cum să termini proiectul nu te umilește?

Nu am mai spus nimic. După 8 ore de stat în același birou cu femeia aceea, simțeam că înnebunesc. La finalul programului, mi-am luat geanta și mă pregăteam să plec. șefa m-a văzut.

— Ce faci, Ionela? Rupi ușa din prima zi? De aici plecăm numai când ne terminăm treaba! Dacă am face toți ca tine, nu ar mai avea cine să lucreze în firma asta!

Mi-a spus că trebuia să rămân în mod constant cel puțin două ore peste program dacă aveam de gând să profesez ca inginer și m-a amenințat că, dacă nu o ascultam, avea grijă să se termine cu cariera mea.

Nu știam cum să procedez ca să intru în grațiile acelei femei ciudate. Mi se părea de o răutate extremă. Când am ajuns în sfârșit acasă, după vreo 12 ore de muncă, eram obosită și stresată. Mă întrebam cum aveau să fie următoarele zile, dacă prima se desfășurase în felul acela. Mi-am făcut un ceai și am plâns în voie.

A doua zi, am luat-o de la capăt. Când am ajuns la birou, mi-am făcut o cafea tare și m-am apucat de lucru. Doamna Ana, când a văzut cana pe biroul meu, a explodat:

— Nu ți-e rușine, Ionela? Cum crezi că vei învăța să fii inginer proiectant dacă stai cu cafeaua în față?

A luat cana și mi-a vărsat-o pe pantaloni. Nu-mi venea să cred ce umilință trebuia să suport pentru un salariu și un post de inginer.

— Cum vă permiteți? am întrebat-o, sfidând-o cu privirea.

— Cum îmi permit? Ai să vezi tu cât pot să îmi permit când am să-ți semnez concedierea! Ești doar o țărăncuță proastă care se crede ingineră la oraș! Drăguțo, aici ori lucrezi, ori zbori!

în tot acest timp în care șefa mă umilea și mă amenința, eram singure în birou. Coșmarul continua în fiecare zi. Mi-am propus să plec de la firma aceea. Numai că nu aveam timp să depun CV-uri și să merg la interviuri de angajare, iar să stau acasă nu îmi permiteam. Aveam nevoie de bani.

După aproape o lună în care am fost terorizată de atitudinea doamnei Ana, am fost invitată de Vali să îl însoțesc pe teren. în mașină, a început să se intereseze de mine.

— Cum ai fost primită la noi în firmă? m-a întrebat el. Te-ai adaptat, ești mulțumită?

M-am ferit să îl privesc în ochi pentru că îmi venea să plâng. M-am uitat pe geam și m-am prefăcut că nu-l aud. Vali, un tip inteligent, și-a dat seama că nu eram în regulă. A tras mașina pe partea dreaptă și a oprit motorul. Eram doar noi doi, înconjurați de câmp. M-a apucat de bărbie și mi-a întors fața spre el.

— Ionela, vreau să fii sinceră cu mine! Vreau să știu ce se întâmplă cu doamna Ana. De anul trecut, de când a murit Geta, nu a rezistat nicio fată să lucreze cu ea mai mult de o săptămână. Tu ești singura care a ajuns la o lună.

Când am auzit, m-am enervat. Am început să îmi vărs nervii pe el, de parcă ar fi fost vinovat pentru ceea ce mi se întâmpla.

— Ce se întâmplă? Este firma ta și mă întrebi pe mine ce se întâmplă? Femeia aia mă chinuie în fiecare zi, îmi varsă cafeaua pe mine, mă obligă să stau 12 ore la birou, mă umilește, mă jignește! Jur că, dacă aș avea din ce să trăiesc o lună, aș pleca fără să mă uit înapoi!

Vali nu se aștepta la o asemenea izbucnire. Niciuna dintre fetele care fuseseră înaintea mea în firmă nu îi spusese de ce demisionase. Câteva minute, niciunul dintre noi nu a mai spus nimic. Vali m-a luat de mână și a început să îmi povestească:

— îmi pare rău că ai trecut prin asta chiar sub ochii mei, Ionela! Promit că o să rezolv situația. Geta, inginera care a murit anul trecut, era fata Anei. Nu mi-a plăcut niciodată ca femeie, dar Ana era hotărâtă să o mărite cu mine. S-a îmbolnăvit grav și, în câteva luni, s-a stins. Ca să-i ocup timpul Anei, am avansat-o. Problema este că nu acceptă nicio altă ingineră pe postul fiicei ei. Ăsta e motivul pentru care se poartă urât și încearcă să te forțeze să pleci. Mi-a fost milă de ea și am tot sperat că va depăși momentul, dar în ritmul ăsta mă duce la faliment. Am să o rog chiar azi

să părăsească firma. Tu îi vei lua locul!

Când am auzit povestea doamnei Ana, m-a cuprins mila. îmi și imaginam câtă suferință purta femeia aceea în suflet. Avea impresia că eu luam ceva ce i se cuvenise fiicei sale. De asta nu mă putea accepta. Am încercat să-l îmbunez pe Vali:

— Nu, te rog, nu face asta! Dacă își pierde și serviciul, după ce și-a pierdut fata, nu-i mai rămâne nimic. Lasă-mă să vorbesc cu ea!

Vali a acceptat să-i mai acorde o săptămână. Mi-a spus că o va urmări.

Când m-am întors la birou, am cumpărat niște plăcinte calde. I-am oferit una doamnei Ana și i-am spus:

— Doamnă Ana, eu nu am nici mamă, nici tată lângă mine. Mama se chinuie la țară cu gospodăria, nu mai e tânără și e și bolnavă. Tata zace în spital. Mi-ar face plăcere dacă ați mânca cu mine. Mi-ați fi ca o mamă!

Cuvintele mele au ajuns mai repede decât mă așteptam la sufletul ei. A început să plângă. I-am oferit niște șervețele și am îmbrățișat-o.

— ți-a povestit Vali despre Geta?

— Da. îmi pare tare rău!

— și ce ți-a spus despre fata mea?

— Mi-a spus că era cea mai bună ingineră din firmă, un om deosebit. știu că nu o voi putea înlocui vreodată și nici nu îmi doresc asta. Tot ce vreau este să îmi fac treaba pentru care am fost angajată și să merit banii pe care îi câștig.

Doamna Ana m-a îmbrățișat și mi-a cerut iertare. A scos niște poze cu Geta pe care le păstra în sertarul de la birou. A plâns mult în acea zi și mi-a povestit despre fiica ei. Se simțea ușurată că a avut cu cine să vorbească.

Din acea zi, doamna Ana chiar a devenit o a doua mamă pentru mine. Vali a fost mulțumit de întorsătura pe care au luat-o lucrurile și m-a recompensat cu o primă uriașă și un concediu la mare. Acum sunt foarte mulțumită de serviciul meu și pot spune că lucrez din plăcere și fără stres.

To Top
error: